Zana iubirii
De azi vreu sa port inca un nume, poetic bineinteles.
De azi sunt o zana.
De azi imi permit si mai mult sa vizez.
Trairile imi sunt izvor de inspiratie.
Imi place sa scriu, imi traiesc visul nascut din frageda pruncie, in gimnaziu mai precis, un vis ce-l lasasem sa se prafuiasca pana nu demult, cand i-am dat viata blogului meu.
Acela a fost momentul cand m-am hotarat sa-mi cos aripile la loc, erau si ele puse la naftalina, inca din copilarie, initial m-am temut ca mi-au ramas mici...
Stiti ceva? Imi vin perfect, ba mai mult, cresc de la o zi la alta. Am impresia ca-mi vor face o surpriza placuta cat de curand.
Ma visam deseori zburand cu ele, era atat de reala senzatia ca inca mi-o amintesc.
Voi va mai amintiti ce visati cand erati mici?
S-a indeplinit macar unul dintre multele visuri ce le aveati?
Astept cu entuziasm si curiozitate raspunsurile voastre.
Cu drag de voi,
Zana Iubirii
