Gelozia fraterna

Cat de greu poate fi,  pentru un pui de om, sa vada cum in viata lui mai apare un fratior sau o surioara?

Cati dintre noi ne-am pus vreodata intrebarea asta?

Cat de obiectiv poti fi ca parinte, sa reusesti sa te imparti in doua parti egale? Oricat de impartial ai fi, suferinta celui mare tot apare...

Cred ca de aici apar relatiile tensionate dintre frati...gelozia e fireasca pana intr-un anumit punct, mai departe depinde de fiecare parinte cum reuseste sa gestioneze situatia. Cred ca si tipologia copilului este importanta, si ulterior a adultului.

In lumea mea ideala, fratii se iarta, gasesc o cale de comunicare pentru a rezolva conflictele vechi si pentru a evita altele noi.

Cat de minunate ar fi relatiile daca ne-am accepta asa cum suntem?

Ce-ar fi sa ne focusam pe calitatile noastre?Sa scoatem la lumina tot ce e frumos!

Cred ca daca am renunta la asteptari si am invata ca suntem diferiti si reactionam diferit, atunci am fi surprinsi de armonia relatiei/relatiilor.

Suntem atat de minunati cu totii, doar trebuie sa ne dam voie sa vedem, sa invatam sa ne iubim si sa ne iertam.Daca noi nu o facem, nimeni din afara nu are puterea asta!

Cred cu tarie in iubire si in relatii armonioase.

Va recomand filmul "Uite cine cu cine vorbeste"(Look Who's Talking Too)

PS: draga mea surioara, esti primul si cel mai frumos cadou primit de la Dumnezeu, o data cu viata! Te iubesc!