Detasarea...
vazuta prin ochii mei.
- vine la pachet cu respectarea liberului arbitru al semenilor mei.
- vine cu multiple constientizari ce releva respectul pentru viata, alegeri, propria calatorie( cu urcusuri si coborasuri) a mea si a celorlalti.
- face echipa cu acel observator activ si neimplicat trait doar in prezent.
Oricat de mult am iubi si ne-am dori binele semenilor nostri, fiecare este unic si are dreptul divin, primit la nastere, sa faca propriile alegeri, fara a fi opriti de ceilalti ( cu toate bunele intentii).
Oricat ne-am iubi copiii,partenerii, familia, prietenii si toti cei dragi au dreptul sa greseasca exact asa cum si noi am facut-o la randul nostru...si nu de putine ori.
Ce lectie poate fi mai buna ca o gresala?
Puterea exemplelor functioneaza pana in acel punct in care curiozitatea isi face aparitia. :)
A-i lasa pe cei dragi sa-si invete singuri lectiile poate fi o mare provocare, mai ales cand suntem direct implicati afectiv si martori la suferintele lor dar e cel mai bun cadou pe care-l putem face, completand ca le suntem alaturi oricand ne doresc prin preajma.
Empatizam, oferim compasiune dar atentie firul e subtire si se rupe atunci cand luam asupra noastra durerile celor dragi.
Am ales contient sa....
Invat sa ma detasez zi de zi, face parte din intentiile mele zilnice, alaturi de rabdare, ascultare, tacere, intelepciune, fermitate si caldura, claritate etc..
Ma impiedic adesea si ma iert, imi dau voie sa gresesc si imi promit sa invat din fiecare gresala.
Accept unicitatea mea si a celor dragi.
Accept ca suntem diferiti, unii mai rationali, altii mai senzitivi si nevoile noastre, de asemenea, sunt diferite.
Numitorul comun este iubirea, felul in care o cerem si o oferim este diferit.
Invat sa spun pe gura ce nevoi am, fara a mai ingenunchia cu asteptarile neexprimate, semenii mei dragi si pe mine :)
Spune ce gandesti.
Vorbeste despre ceea ce simti.
Esti in siguranta.
Sunt aici pentru tine.
Te ascult.
Te vad.
Te aud.
Te simt.
Te iubesc.
Te iert.
Te eliberez.
Multumesc!
Sunt doar cateva afirmatii ce mi li le rostesc mie si celor dragi <3
Emotional, cu totii emitem mai mult decat orice cuvant dar oare cati pot intelege?
Cati dintre noi pot face diferenta INTRE propriile emotii si ale celorlalti?
Suferintele lor, apasa butoanele raniilor noastre, adesea...
Eu, senzitiva fiind, inca sunt incurcata...
Adesea simt energiile colective coplesitoare.
Antidotul meu:
- Meditatia
- Respiratia contienta
- Afrirmatiile
- Rugaciunile
- Intentiile zilnice
- Scrisul
- Muzica
- Pictura
- Creatii diverse ( ce-mi satisfac latura artistica)
Parte din ele ma ajuta sa ma detasez atunci cand emotiile sunt coplesitoare, constientizand ca imi ramane ca tema pentru data viitoare.
Da, emotiile respinse se intorc mai puternice ca un bumerang, atunci cand ne e lumea mai draga.
Poate in acel moment de retraire avem o vibratie mai inalta, energie si curaj pentru a le accepta, pentru a le descoperi si pentru a intelege mesajul ce-l poarta.
Ce exercitiu ma ajuta sa identific emotia ce sta la baza intregii trairi?
Chestionatul, mereu functioneaza.
Intreaba-ti corpul ce emotie sta la baza acelei trairi pe care nu o intelegi, in momentul cand oferi raspunsul corect, surprinzator emotia se opreste si apar o multitudine de emotii inalte ce te cuprind, se asterne linistea si bucuria iti sopteste ca tu ai reusit sa faci asta de unul singur, ca tu ti-ai fost cel mai mare ajutor, increderea ca tu poti oricand , stima de sine creste, recunostina te invaluie.
Nu ma crede pe cuvant, experimenteaza cu dorinta de a te descoperi, cu incredere si perseverenta, fii curios ca un copil, efectul este wooow.
Succes, tie ce-ti dai voie!
Tare mult mi-ar placea sa aflu si parerea ta despre detasare,
o vezi ca pe o neimplicare cu conotatii negative
sau
o percepi ca pe o unealta necesara pentru respectul acordat propriei fiinte si celor apropiati?
Cu recunostinta,
Corina.
