De ce renuntam la pasiunile noastre?

Astazi m-am trezit cu aceasta intrebare...

Tinem cu dintii de jobul nostru, chiar daca multora nu ne place, in schimb ne debarasam foarte usor de ceea ce iubim.

Este necesar sa muncim, sa ne obtinem veniturile, dar oare sa ne multumim sufletul nu este la fel de necesar?

Atunci cand renuntam la ceea ce ne place, facem cunostinta cu nefericirea...

Renuntand la pasiunile noastre, usor dar sigur renuntam si la noi. la sinele nostru, la impliniri si bucurii ce sunt furnizate negresit de ceea ce iubim.

De ce o facem?

De ce ne ascundem de noi?

Avem curajul sa ne intrebam?

                                                                                        *

 Daca te intreb care-ti sunt pasiunile ai putea sa raspunzi?

 In urma cu ceva timp nu as fi stiut ce sa raspund..trecuse prea mult timp de cand renuntasem la ele. 

Pe o parte le-am abandonat in copilarie, pe altele in adolescenta, iar pe ultimele in viata de tanara adulta(o data cu inceperea primului job).

De ce?

Societatea asta ne invata, sa muncim, sa ne facem un rost in viata, pasiunile sunt considerate pierdere de timp...

Inca din copilarie ni se implementeaza aceasta gandire, cei mai multi dintre noi ajungem sa credem si uite asa, intram in bula nefericirii ce tot creste pana ajungem in momentul in care ne generam criza de viata.

Facem cunostinta cu lumea lui "Trebuie" si ne ascundem in spatele celebrului "Nu am timp".

Ce sunt ele? 

Continutul mastii ce o purtam zi de zi (scuzele)

Cum o dam la o parte si ce se afla dincolo de aceasta masca?

Simplu, ne punem intrebari:

• -oare chiar nu am timp?
• -daca-mi place sa citesc, ce ma opreste sa o fac?
• -daca-mi place sa dansez, cine ma impiedica?
• -daca-mi place sa scriu, ce ma blocheaza?
• -daca-mi place sa studiez, de ce ma opresc?
• -daca-mi place sa ascult muzica, cine nu-mi da voie?
• -daca-mi place sa cant, ce ma retine?

Si uite asa, dam jos masca si in spatele ei  descoperim onestitatea.

Evitand sa ne punem aceste intrebari, alegem sa ne mintim si sa ramanem in zona noastra de confort asigurata de rutina zilnica nefericita...

E mai comod sa stam seara la Tv sau pe Facebook, decat sa ne oferim 10-15 minute de orice altceva (sport, citit, meditat etc)

Dar daca ne-am da voie sa gustam din viata asta frumoasa, sa incepem sa facem si altceva?

      Pasi marunti, zilnici, ce cu perseverenta ii putem introduce permanent in noua viata (zic noua pt ca s-ar schimba in timp cu totul, din gri cenusiu ar capata o stralucire aparte, am descoperi ca viata este cu adevarat frumoasa si avem mii de motive sa ne bucuram de ea!), este nevoie de cateva saptamani de practica zilnica a noilor obiceiuri pentru a le implementa si prioritiza.

      O data ce dam de gustul fericirii vrem tot mai mult sa-i simtim dulceata, dar atentie, oricand ne putem intoarce la vechile obiceiuri, daca nu practicam zilnic noile activitati sanatoase.

       Egoul nostru  va incearca sa ne impiedice mereu, vrea sa ne tina captivi in zona de confort ce a tesut-o cu rabdare si perseverenta  o viata intreaga, fiti blanzi cu el si aratati-i ca exista si alte cai.

     Asadar, dragii mei, fiti sinceri cu voi si alegeti cu inima, oferiti-va toata atentia pasiunii/pasiunilor voastre, prioritizati-le, ele sunt motorul fericirii si au nevoie de combustibil(de practica voastra zilnica)