Ce e viata? Ce e frica de moarte?

Viata, cel mai minunat cadou.

Daca ne-am concentra pe viata, daca am fi prezenti mai mult in propria viata, oare ne-am mai teme de moarte?

Cand invatam sa traim frumos, sa fim activi in viata noastra, sa ne bucuram de fiecare lucru marunt ce ne iese in cale( o floare, un rasarit, o pasare, o plimbare, o emotie inalta, un zambet, o imbratisare, o melodie frumoasa, un asfintit s.a.m.d), incet dar sigur, ne canalizam pe.. PREZENT.

In prezent este viata, toata magia aici si acum se intampla.

Ne dam voie sa o vedem, sa o simtim? Sau alegem proiectiile gandurilor ce ne bombardeaza mereu si ne teleporteaza in trecut ori in viitor?

Daca suntem atenti la ele( desi par doar ganduri, ele se formeaza din emotii), de cele mai multe ori ne transmit ceva...

Le disecam, vrem sa aflam mai mult sau le lasam sa fie, fara a cauta raspunsul?

Personal, le-am considerat mereu obositoare...

Chiar mi-am dorit sa dispara; observam cum ma perturba. Involuntar ma opuneam lor, fugeam si asa le imputerniceam, venind in galop si mai multe...

Sa nu ne opunem, sa aflam mesajul, sa-i multumim Egoului pentru ce ne-a transmis si sa continuam cu inima <3

Avand o practica zilnica, invatam sa stam cat mai mult in Prezent si e minunat!

Ce ma ajuta sa stau in Prezent?

-recunostinta zilnica

-respiratia constienta

-invatarea continua

-cititul

-muzica+meditatia

-cei dragi

-practicarea onestitatii

-intentia zilnica

-consumul emotiilor

-scrisul

Frica de moarte.

-vine din egoism(nu suntem pregatiti sa renuntam la anumite persoane dragi din viata noastra)

-vine din insuficienta(chiar daca avem o varsta inaintata, avem impresia ca nu am dat tot si nu ne-am bucurat in totalitate de viata traita)

-vine din multe alte frici ce au tinut carma intregii vieti, ce ne-au impiedicat sa traim asa cum ne-am dorit.

Daca ne-am da voie sa fim, ne-am mai teme de moarte?